Borșa, Cascada Cailor, Lacul Știol (Lacul Izvorul Bistriței)
În 2011 am fost la Cascada Cailor. Harta. Am fost acolo de două ori, odată pe 23.iunie, apoi pe 24. septembrie. De asemenea am mai fost cascadă și în 2010- pentru prima oară.
Primele două dăți am fost doar la cascadă.
Prima oară am ajuns acolo pe drumul ocolitor, și ne-am întors tot pe acolo.O bucată se merge pe un drum cu pietriș, apoi se trece peste pârâiaș, se urcă un deal micuț și se urmează poteca. Este o priveliște minunată la sosire, fiindcă untându-te în sus vezi cum cade apa și se formează cascada. Excursia asta am facut-o cu parinții când ne întorceam de la Vatra Dornei. Deși am stat puțin a fost o excursie frumoasă.
A doua oară am mers cu telescaunul în sus și ne-am întors în stațiune pe ruta ocolitoare, pe jos. De data aceasta am mers cu câțiva copii mai mici și de vârsta mea și cu două profesoare. A fost chiar în săptămâna în care a început vacanța. De data asta am văzut cascada în plin farmec, deoarece ieșind din pădure ea se află chiar în fața ta. Se aude șuruitul apei de la distanță. De asemenea dacă mergi cu telescaunul, vei da pe potecă peste o intersecție. Dacă o iei în sus mergi spre lac, iar daca o iei inainte ajungi la cascadă.
A treia oară când am mers, am fost în excursie cu clasa. Ne-am cazat la o pensiune la câțiva kilometri de Borșa. În prima zi am mers la lacul Știol. Am urcat cu telescaunul, după care ne-am continuat drumul pe jos. Este ceva de mers, dar merită efortul. Sus, în apropiere de lac ne-am întâlnit cu doi ciobani, care ne-au spus că mai trec și ursi prin zonă, și din când în când vine un urs și se scaldă în lac. Însă când am ajuns acolo, pe lângă peisajul mirific- care mi-a placut mult mai mult ca cascada- am dat peste o creatură mult mai groaznică. Oameni. Aparent ei nu au venit pentru peisaj, sau liniște sau aerul proaspăt. Nu! Ei au venit pe o altă rută, presupun- fiindcă noi am venit pe o potecă îngustă- cu mașinile lor, ca nu cumva să facă doi pași pe jos, că fac febră musculară. Și-au etalat micii și au ascultat manele de se zguduia muntele, nu alta. Din fericire s-au speriat de mulțimea grupului nostru și încet-încet s-au mai potolit. După aceea ne-am putut bucura, de minunile naturii. Ne-am întors destul de târziu și telescaunul a fost închis ( ATENȚIE: Telescaunul se închide la ora 17:00) și am coborât panta pe jos. A doua zi am fost la cascadă, însă cu tristețe am constatat ca jumătate din pădurea din apropierea cascadei era una cu pământul. Nu știu cauzele exacte, poate copacii au fost uscați dar nu arăta prea bine.
În concluzie e un loc frumos de vizitat, Cascada Cailor fiind și cea mai înaltă cascadă din România, dar eu scriu acest blog ca sa spun faptele și nu să fac reclamă. Locul merită vizitat cel puțin odată în viață.
Primele două dăți am fost doar la cascadă.
Prima oară am ajuns acolo pe drumul ocolitor, și ne-am întors tot pe acolo.O bucată se merge pe un drum cu pietriș, apoi se trece peste pârâiaș, se urcă un deal micuț și se urmează poteca. Este o priveliște minunată la sosire, fiindcă untându-te în sus vezi cum cade apa și se formează cascada. Excursia asta am facut-o cu parinții când ne întorceam de la Vatra Dornei. Deși am stat puțin a fost o excursie frumoasă.
A doua oară am mers cu telescaunul în sus și ne-am întors în stațiune pe ruta ocolitoare, pe jos. De data aceasta am mers cu câțiva copii mai mici și de vârsta mea și cu două profesoare. A fost chiar în săptămâna în care a început vacanța. De data asta am văzut cascada în plin farmec, deoarece ieșind din pădure ea se află chiar în fața ta. Se aude șuruitul apei de la distanță. De asemenea dacă mergi cu telescaunul, vei da pe potecă peste o intersecție. Dacă o iei în sus mergi spre lac, iar daca o iei inainte ajungi la cascadă.
A treia oară când am mers, am fost în excursie cu clasa. Ne-am cazat la o pensiune la câțiva kilometri de Borșa. În prima zi am mers la lacul Știol. Am urcat cu telescaunul, după care ne-am continuat drumul pe jos. Este ceva de mers, dar merită efortul. Sus, în apropiere de lac ne-am întâlnit cu doi ciobani, care ne-au spus că mai trec și ursi prin zonă, și din când în când vine un urs și se scaldă în lac. Însă când am ajuns acolo, pe lângă peisajul mirific- care mi-a placut mult mai mult ca cascada- am dat peste o creatură mult mai groaznică. Oameni. Aparent ei nu au venit pentru peisaj, sau liniște sau aerul proaspăt. Nu! Ei au venit pe o altă rută, presupun- fiindcă noi am venit pe o potecă îngustă- cu mașinile lor, ca nu cumva să facă doi pași pe jos, că fac febră musculară. Și-au etalat micii și au ascultat manele de se zguduia muntele, nu alta. Din fericire s-au speriat de mulțimea grupului nostru și încet-încet s-au mai potolit. După aceea ne-am putut bucura, de minunile naturii. Ne-am întors destul de târziu și telescaunul a fost închis ( ATENȚIE: Telescaunul se închide la ora 17:00) și am coborât panta pe jos. A doua zi am fost la cascadă, însă cu tristețe am constatat ca jumătate din pădurea din apropierea cascadei era una cu pământul. Nu știu cauzele exacte, poate copacii au fost uscați dar nu arăta prea bine.
În concluzie e un loc frumos de vizitat, Cascada Cailor fiind și cea mai înaltă cascadă din România, dar eu scriu acest blog ca sa spun faptele și nu să fac reclamă. Locul merită vizitat cel puțin odată în viață.
Spre Lacul Știol
Spre lac
Lacul Știol
Eu la lac
În apropiere de primele case dinspre cascadă
Telescaun Borșa
Cascada Cailor, iunie 2011
Comentarii
Trimiteți un comentariu